Pentru cei care au două locuri pe care le numesc „acasă”.
Când vorbim despre diaspora, spunem adesea câți români au plecat și câți bani trimit în țară. Dar cifrele nu arată cum se simte o familie când trebuie să-și împartă viața între două țări.
Pentru unii, plecarea a însemnat șansa de a studia sau de a-și urma o meserie. Pentru alții, a însemnat plata facturilor și un viitor mai sigur pentru copii. Sunt oameni care și-au găsit liniștea în străinătate și oameni care încă își caută locul. Fiecare poveste merită ascultată.
În spatele unei fotografii din concediu pot fi luni de muncă. În spatele unui „suntem bine” poate fi o grijă despre care nu vrem să vorbim cu părinții. Iar bucuria unei reușite poate veni, în aceeași zi, cu dorul de cineva aflat departe.
Mă gândesc și la copiii care cresc între două limbi. România poate însemna pentru ei bunicii, vacanțele, o poveste sau un fel de mâncare. Legătura aceasta merită îngrijită cu răbdare și afecțiune, fără reproșuri.
Unii dintre noi se vor întoarce. Alții vor rămâne acolo unde copiii lor au prins rădăcini. Niciuna dintre aceste alegeri nu trebuie să devină un motiv de vinovăție.
Mi-aș dori să ne judecăm mai puțin și să ne fim mai aproape. Să întrebăm un om cum îi este și să avem răbdare să ascultăm răspunsul. Să putem cere ajutor fără rușine și să ne bucurăm de reușita altuia fără să-i micșorăm efortul.
Poți să fii recunoscător țării în care trăiești și să-ți fie dor de România. În inima unui om încape mai mult de un acasă.
Dumitru Bârsan — președintele Alianței Strategie pentru România (ASR)
Strategie pentru prezent. Viitor pentru România.