Intrarea în funcțiune a sistemului TollRo reprezintă una dintre cele mai importante schimbări din ultimii ani pentru transportul rutier din România.
În numai primele 12 ore, platforma a înregistrat aproximativ 50.000 de utilizatori și 170.000 de vehicule, peste 45.000 de tichete de rută și peste 60.000 de plăți. Sunt cifre care arată dimensiunea sectorului care depinde, zi de zi, de infrastructura rutieră a României.
Dar dincolo de statisticile impresionante există o întrebare mult mai importantă:Ce primește transportatorul român în schimbul banilor pe care îi plătește?
De la 1 octombrie, pentru vehiculele de transport marfă cu masa maximă autorizată de peste 3,5 tone, TollRo calculează tariful în funcție de distanța parcursă, categoria vehiculului, tipul drumului și norma de poluare.
Principiul poate fi justificat: cine utilizează infrastructura contribuie la întreținerea ei.
Dar acest principiu trebuie să funcționeze în ambele sensuri.
Dacă statul cere transportatorului să plătească pentru fiecare kilometru, atunci transportatorul are dreptul să ceară statului drumuri mai bune, infrastructură predictibilă, parcări sigure, proceduri simple și un sistem digital care funcționează fără să-i blocheze activitatea.
Problemele tehnice apărute chiar în primele ore ale TollRo demonstrează cât de important este ca riscul administrativ să nu fie transferat asupra antreprenorului. CNAIR a anunțat că utilizatorii care nu au putut achita tariful din cauza disfuncționalităților sistemului nu vor fi sancționați.
Este corect. Dar nu este suficient.
Transportul nu este doar problema transportatorilorTrebuie să înțelegem ceva esențial: camionul nu transportă doar marfă. Transportă economia României.
Transportă produsele fermierului către procesator.
Transportă materialele constructorului către șantier.
Transportă produsele fabricilor către clienți.
Transportă mărfurile antreprenorilor români către piețele europene.
Orice creștere semnificativă a costului transportului ajunge, mai devreme sau mai târziu, în costul produselor și serviciilor din economie.
De aceea, politica de taxare rutieră nu trebuie privită exclusiv ca o metodă de colectare a veniturilor la buget.
Trebuie privită ca parte a politicii economice și de competitivitate a României.
ASR propune un principiu simplu: plătești mai mult, trebuie să primești mai mult
Alianța Strategie pentru România consideră că introducerea TollRo trebuie însoțită de un mecanism transparent prin care transportatorii și contribuabilii să poată vedea unde ajung banii colectați.
Legea prevede că veniturile provenite din rovinietă și TollRo sunt destinate CNAIR și utilizate inclusiv pentru întreținerea și modernizarea rețelei de drumuri naționale și pentru obligațiile aferente infrastructurii.
De aceea propunem publicarea periodică a unui „Raport TollRo”, simplu și accesibil, în care statul să prezinte:
1. cât a încasat prin TollRo;2. unde au fost investiți acești bani;3. câți kilometri de drum au fost reabilitați sau modernizați;4. ce infrastructură destinată transportatorilor a fost construită;5. care este calendarul investițiilor pentru perioada următoare.
Nu trebuie să mai acceptăm situația în care antreprenorul primește factura imediat, iar infrastructura promisă vine peste ani.
Transportatorii români trebuie să poată concura în Europa
Mai există o problemă pe care România trebuie să o trateze serios: competitivitatea.
Transportatorul român concurează cu firme din Polonia, Ungaria, Germania, Olanda și din întreaga Uniune Europeană.
Costurile cu combustibilul, salariile, asigurările, finanțarea camioanelor, taxele rutiere și conformarea administrativă intră toate în prețul final pe kilometru.
Atunci când statul introduce o taxă nouă sau modifică fundamental sistemul de tarifare, trebuie să analizeze nu doar cât poate încasa, ci și ce efect are asupra competitivității companiilor românești.
ASR susține realizarea periodică a unei comparații între costul total suportat de transportatorul român și costurile suportate de competitorii săi din principalele state europene.
Dacă vrem capital românesc puternic, trebuie să știm unde se află antreprenorul nostru în competiția europeană.
Digitalizare, da. Birocrație digitală, nu.
Faptul că aproximativ 90% dintre achizițiile din primele 12 ore s-au realizat prin portalul și aplicațiile TollRo arată că transportatorii sunt pregătiți să utilizeze soluțiile digitale.
Statul trebuie să fie la fel de pregătit.
Digitalizarea trebuie să însemne mai puțin timp pierdut, mai puține documente, mai puține drumuri la ghișee și mai multă predictibilitate.
Nu trebuie să mutăm pur și simplu birocrația de la ghișeu pe telefon.
România are nevoie de transportatori puternici.
Ca antreprenor, cunosc foarte bine ce înseamnă ca în fiecare lună să trebuiască să plătești salarii, taxe, combustibil, leasinguri, furnizori și facturi înainte ca statul să te întrebe dacă afacerea ta a avut o lună bună sau una dificilă.
De aceea cred că dialogul dintre stat și mediul de afaceri trebuie schimbat.
Transportatorul nu este adversarul statului.
Antreprenorul nu este bancomatul statului.
Ei sunt cei care țin economia în mișcare.
România are nevoie de taxe predictibile, infrastructură modernă și reguli care permit companiilor românești să concureze de la egal la egal pe piața europeană.
TollRo poate deveni un instrument modern de administrare a infrastructurii.
Dar succesul său nu trebuie măsurat numai în numărul de plăți procesate sau în sumele colectate.
Trebuie măsurat în kilometri de drum mai bun, timp economisit pentru transportatori, costuri administrative mai mici și competitivitate mai mare pentru economia românească.
Aceasta este diferența dintre simpla taxare și o strategie națională de transport.
Dumitru BârsanPreședinteAlianța Strategie pentru România – ASR